C'AMERĂ, camere, s.f. I. 1. Încăpere într-o clădire; odaie. ◊ Cameră mobilată = cameră care se închiriază cu mobila proprietarului. Cameră de lucru = birou într-o casă particulară. Muzică de cameră = compoziţie muzicală pentru un număr restrâns de instrumente. 2. Nume dat unor încăperi cu destinaţie specială: cameră obscură = a) încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea si alte operaţii fotografice; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran (sau pe un cliseu) imaginea răsturnată a unui obiect; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul si conducerea funcţionării unei centrale sau staţiuni electrice; cameră frigorifică (sau refrigerentă) = încăpere izolată termic, în care se menţine o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. 3. Spaţiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă instrumentul însusi: cameră de combustie = spaţiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate; camera cartusului = partea dinapoi a ţevii armelor de foc, unde se introduce cartusul si unde se produce explozia pulberii; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obţin imaginile succesive ale obiectelor în miscare pe pelicula cinematografică; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă în cinematografie; cameră de transpunere = aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor pe film în cinematografie; cameră de televiziune sau cameră videocaptoare = aparat complex cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii si transpunerea ei în semnale video. 4. Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer si care se asază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereţi extensibili în care se introduce aer sub presiune. II. (Zool.; în sintagmele) Cameră paleală sau camera mantalei = spaţiu cuprins între pereţii mantalei si corpul molustei. III. (Urmat de determinări) Parte componentă a organului legislativ în unele ţări. - Din it. camera, (pentru unele sensuri si) engl. camera, fr. cam'era.
Sursă : DEX'98 (6252)  - valeriu

C'AMERĂ s. 1. încăpere, odaie, (pop.) sală, (înv. si reg.) sobă, (reg.) casă, (înv.) cămară, stanţă. (Apartament cu două ~.) 2. cameră de culcare v. dormitor; cameră de primire v. salon. 3. (POL.) adunare legislativă. (S-au convocat ~ele reunite ale parlamentului.)
Sursă : Sinonime (175588)  - siveco

c'ameră s. f., g.-d. art. c'amerei; pl. c'amere
Sursă : DOR (229452)  - siveco

C'AMER//Ă ~e f. 1) Încăpere în interiorul unei case; odaie. ~ mobilată. ◊ Muzică de ~ compoziţie muzicală, executată de un număr redus de instrumente. 2) Încăpere cu destinaţie specială. ~ de comandă. 3) Încăpere specială din care se efectuează în mod automat controlul si conducerea funcţionării unei centrale sau staţiuni electrice. 4) Spaţiu dintr-un dispozitiv, instalaţie asemănătoare cu o odaie sau însăsi instalaţia, în care se produce un proces tehnic. ~ de luat vederi. ~ de combustie. 5) Tub de cauciuc în care se introduce aer sub presiune, având diferite întrebuinţări. ~a unei mingi. ~ de bicicletă. 6) Organ legislativ al parlamentului. /<it. camera, engl. camera, fr. cam'era
Sursă : NODEX (326280)  - siveco